Tunelul misterios | pietrosita

In partea tunelului dinspre punctul Cãrpinis (Dambovita), intrarea, care era betonatã si armatã la fel ca aceea din capãtul opus, a fost inchisã cu depuneri de pãmant - probabil in anul 1985, dupa unele marturii - de douã plutoane ale securitãtii statului, din motive necunoscute nici in prezent si, in consecintã, nu se cunoaste lungimea sa, dar se bãnuieste cã ar fi tot de circa 400…500 de metri. Tunelul a fost construit la dimensiunile de 5 metri inãltime si de 4,8 metri lãtime.

Tunelul si turismul tin de domeniul iluziei

Turismul din zona adiacentã orasului Targoviste ar putea fi relansat in cazul in care ar fi finalizatã constructia tunelului Paduchiosu, care face legatura intre Targoviste si Sinaia. Tunelul, care leagã Valea Ialomitei de Valea Prahovei, faciliteazã accesul din zona spre platoul Bucegi. Capãtul tunelului din partea de cãtre Sinaia este complet finalizat pe o portiune de 480 de metri si a fost folosit ca magazie de ambalaje a ICIL Prahova-Ploiesti, in perioada comunistã. In spatele zidului de delimitare se aflã o locomotivã si un vagon de constructie germanã.

Istoric

In 1968, in arhiva CFR au fost descoperite planurile tunelului secret al germanilor. Pentru descongestionarea nodurilor de cale feratã Bucuresti si Ploiesti si pentru scurtarea rutei dintre vestul si nordul tãrii prin Predeal, in anul 1913 conducerea CFR a stabilit sã se execute o legaturã directã intre statiile Titu si Sinaia prin Targoviste, Pietrosita si Moroieni.

In acest scop, a fost incheiat un contract cu firma inginerului Julius Berger pentru construirea integralã a liniei de cale feratã care urma sã lege intre ele statiile CFR Pietrosita si Sinaia. Traseul fiind amplasat in zona sudicã a Muntilor Bucegi, era necesarã strãpungerea versantului printr-un tunel, care urma sã aibã o lungime de 5.918 m.

Aceastã linie fãcea parte dintr-un mare program de investitii, initiat de directorul general al CFR din acea vreme, Al. Cottescu, pentru realizarea cãruia s-a fãcut in 1914 un imprumut intern de 480 milioane de lei in aur.

TUNELUL MISTERIOS DIN BUCEGI

Este putin cunoscut faptul cã nemtii au avut ambitii mari in Romania in perioada lor de ocupatie. Acestia au contribuit din plin la imbunãtãtirea infrastructurii. Urme ale drumurilor si soselelor moderne, dar si poduri pot fi admirate si azi, in diverse locuri din tarã. Printre acestea au existat si proiecte care, din motive obiective, nu au mai putut fi duse panã la capãt. Unul dintre acestea este cel al tunelului dintre Sinaia si Moroieni, care leagã judetele Prahova si Dambovita pe sub muntele Paduchiosul. Obiectiv strategic care, dacã ar fi fost terminat, ar fi scurtat distanta dintre Brasov si Targoviste cu 100 de km, iar legãtura ar fi fost directã.

Rãzboiul a intrerupt lucrãrile

Contractatã in anul 1913 si avand un termen de executie de 28 de luni – de doar doi ani si patru luni – realizarea lucrãrii tunelului dintre Sinaia si Moroieni era conditionatã de un program de lucru in trei schimburi, a cate opt ore. A fost demaratã in ianuarie 1914 si s-a continuat in ritm sustinut panã in luna august a aceluiasi an.

In acest timp s-au realizat 400 m de tunel complet, inclusiv portalurile, cãmãsuiala si radierul, fiind executate galerii de bazã si de crestet pe 800 m lungime. Aceasta era situatia in august 1914, cand, din cauza izbucnirii razboiului, lucrãrile au fost sistate.

In timpul Primului Razboi Mondial santierul a fost pãrãsit, iar lucrãrile executate n-au fost preluate de nicio unitate a CFR.

Nemtii au vrut sã continue

Tot ce se mai stie despre acest proiect este cã germanii l-au continuat in secret, altfel nu se explicã faptul pentru care firma ce a inceput lucrarea, de origine austriacã, a fost rechematã in tarã, chiar dacã in aparentã i s-a incredintat executarea altor lucrãri, socotite la acea vreme mai urgente.

In 1968, pentru a se constata starea lucrãrii, s-a cercetat capãtul dinspre Sinaia al tunelului. Podul de lemn, peste care se ajungea la tunel, se deteriorase, iar accesul prin gura tunelului devenise greoi, fiind posibil doar pe niste poteci aproape inaccesibile. Gura tunelului era mai mult de jumãtate astupatã cu grohotis cãzut de pe munte. Cu toate acestea, zidãria din cãptusealã se mentinuse foarte bine. Pe lungimea de 170 m, sectiunea tunelului era liberã, putandu-se circula cu usurintã, ceea ce permitea, deci, o oarecare folosintã. Galeriile de bazã si de crestet sunt prãbusite, fiindcã lemnãria de sustinere a putrezit.