Biserica din Joseni | pietrosita

BISERICA ADORMIREA MAICII DOMNULUI

Dupã cum rezultã din documentele vremii, Pietrosita a detinut in secolul al XVIII-lea rolul predominant in administrarea 'plaiului ot Ialomita'. Urmasii lui Bordea Vãtãsescu, respectiv Marin Vãtaful 'plaiu ot Pietrosita' a avut aceastã slujbã timp de 20 de ani (document din 1746), in timp ce Radu Vãtaful de 'plaiul ot Pietrosita' pomeneste intr-un document din 1793 cã a slujit domniei 40 de ani ca vãtaf de plaiu... cu rezidenta la Pietrosita. Statornicia unei familii intr-o slujbã, veniturile aferente acestei slujbe importante, ca si relatiile speciale cu o parte dintre negustorii vremii au constituit premizele construirii acestei biserici.

La o jumãtate de secol de la moartea lui Constantin Brancoveanu si a fiilor sãi ca martiri, atunci cand domnii fanarioti se succedau la domnia tãrilor romane, ctitorirea unei biserici, in stil brancovenesc tarziu, aici, la granita cu "Tara Nemteascã", constituie o dovadã incontestabilã a importantei localitãtii Pietrosita in istoria acelor vremuri.

Constructie solidã, din caramidã arsã si var hidraulic, inclusiv cele douã turle, dintre care una este clopotnita, biserica este zveltã, bine proportionatã si frumos impodobitã cu niste exterioare si arcade specifice stilului gotic. Are forma de cruce cu douã abside si pridvor. Tampla este din zid gros de caramidã iar despãrtirea dintre naos si pronaos se face prin douã coloane groase, de asemenea din caramidã.

La intrare se aflã o usã masivã din stejar, care a fost ridicatã si dusã la Muzeul de Istorie din Bucuresti. Usa este incadratã de douã coloane din piatrã sculptatã, iar deasupra de o alta transversalã care sustine pisania. In spatele usii de la intrare, precum si a celei de la clopotnitã, se aflã cate o barnã de stejar care poate bloca usa in caz de nevoie. Aceasta denotã faptul ca biserica, in vechime, a servit si ca ascunzãtoare la vreme de restriste. Se spune, de altfel, din bãtrani ca in clopotnitã, in vremea nãvãlirilor turcesti, strãjuia un pandar care observa valea Ialomitei panã spre Fieni. Cand venea praful gros ridicat de copitele cailor navalitorilor, suna alarma din clopote. Sãtenii fugeau cu vitele si se ascundeau in pãdurile din imprejurimi, iar cei instãriti se ascundeau in bisericã.

In ceea ce ii priveste pe mesterii zidari, ei nu sunt cunoscuti. Se crede cã erau din Targoviste si au fost ajutati de localnici. Cert este faptul cã o bisericã din zid in mediul rural este o raritate pentru a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. Biserica a fost acoperitã initial cu sindrilã, iar mai tarziu cu tablã. Pardoseala a fost confectionatã din lespezi de piatrã, peste care mai tarziu s-a pus scandurã. In anul 1885, s-au refãcut treptele din piatrã de la intrare, iar in 1902 s-a intãrit soclul cu un brau de piatrã cioplitã, de cãtre Ion Popa Nicolae cu sotia sa Anastasia si Nicolae Enescu cu sotia sa Ana.

Pictura bisericii, de o deosebitã frumusete, este executatã in frescã. Dupã o inscriptie aflatã la proscomidiar, zugravii ar fi fost Ion, Andrei si Constantin. Pe zidul de la intrarea in bisericã, in partea dreaptã sus, se aflã un medalion, in interiorul cãruia stã scris: Ion zugrav ot Brasov. Se crede deci ca mesterii zugravi sunt din Brasov, iar dupã unele documente chiar din Tulghes, de langã Brasov.

Intre cei care au apreciat valoarea arhitectonicã si picturalã a acestui monument in decursul vremii, amintim personalitãti marcante cum ar fi Nicolae Iorga care a vizitat-o in cateva randuri, apoi Drãghiceanu, Brãtulescu si multi altii.

Coloritul si armonizarea scenelor religioase ii aratã pe mesterii zugravi ca pe niste buni cunoscãtori ai picturii bisericesti, adevãrati artisti ai genului. Biserica a fost zugrãvitã si la exterior. Miniatura pictatã in pronaos si conservatã peste secole prin acoperire cu funingine groasã de la lumanãri a permis restaurarea fidelã.

Iatã ce spune pisania acesteia: "Cu vrerea Tatãlui si cu ajutorul Fiului si cu indemnarea Sfantului Duh, facutu-s-au aceastã sfantã si dumnezeiascã bisericã, ce iaste hram Adormirii Nãscãtoarei de Dumnezeu si a Prea Doamnei Paraschivii, a s-au fãcut din temelie panã la sfarsit dupã cum se vede, impodobitã si cu zugrãvitu, in zilele prealuminatului domn Ion Alexandru Scarlat Ghica voevod, fiind mitropolit a toatã Ungrovlahia chiriu chir Grigore, prin osteneala si toatã cheltuiala dumnealui Negoitã, sin Serban Fust cupet ot Targoviste, si a dumnealui Radu vãtaf la ’plaiu Ialomitei’ din Bordea Vãtãsescu ot Pietrosita, ca sã fie de pomenire dumnealor pãrintilor. Si s-au inceput la leat 1765 iunie 7 si s-au sãvarsit la anul de la Hs. 1767, iar de la Adam 7275 octombrie 10 zile, fiind ostenitor si Marin brat vat".

Prima bisericã din Pietrosita a fost de lemn, insã a fost stricatã, iar catapeteasma si materialul lemnos au fost duse la Moroieni, unde s-a construit prima bisericã din aceastã localitate. In locul celei de lemn s-a construit in 1767, pe locul unde se gãseste si astãzi, Biserica Joseni, declaratã monument istoric.

1/3

In apropierea bisericii a fost amenajat de cãtre Pr. Gh. Gh. Simionescu (1895-1992), paroh (1917-1983) un frumos muzeu cu piese de o deosebitã valoare. Muzeul a fost vãduvit in epoca comunistã prin ridicarea unor obiecte si cãrti cu transferarea lor la depozitul de icoane si cãrti vechi de la Mãnãstirea Dealu.

In 1984, sub conducerea Pr. Paroh Eugen Popescu s-a executat un sant de drenare a apelor in jurul bisericii, prin care s-a scos igrasia. In 1985, pentru protejarea picturii, sobele cu lemne au fost inlocuite cu incãlzire centralã. Dat fiind faptul cã de la construire biserica nu a beneficiat de nicio lucrare de consolidare, in 1991 s-a inceput executia consolidãrii care a constat dintr-o centurã circularã cu legaturã transversalã deasupra catapeteasmei.

In 1999 a inceput restaurarea picturii prin donatii de la credinciosi, de cãtre pictor prof. Elena Vasilescu. Lucrarea a fost continuatã cu ajutor de la Dumnezeu si fonduri Phare obtinute si gestionate de Fundatia ’Renasterea Pietrositei Ruralia’ prin osteneala copresedintilor prof. dr. Radu Negoescu si ing. Nicolae Posta.

Biserica a fost resfintitã in noiembrie 2002 de cãtre I.P.S. Nifon Mihãitã - Arhiepiscopul Targovistei. Lucrãrile exterioare au fost incheiate in 2004 prin reconstructia treptelor de la intrare cu travertin de Albestisi si a zidului de imprejmuire de cãtre Pr. Eugen Popescu cu contributia pietrositenilor plecati la muncã in Spania.

Ctitorie de la 1765, in forma sa actulã, biserica este clasatã monument istoric si prezintã vizitatorilor si credinciosilor o compozitie arhitecturalã deosebitã si o magnificã picturã exterioarã. Prin grija enoriasilor, a preotului si a iubitorilor locurilor, pictura a fost restauratã, introducandu-se astfel aceastã bijuterie arhitectonicã in circuitul european. Pelerini ai credintei sau turisti, intre Targoviste si Sinaia, Pietrosita si biserica din Pietrosita sunt niste perle ale Romaniei pe care vã invitãm sã le vizitati.