Patrimoniu | pietrosita

PATRIMONIUL ARHITECTURAL

Frumoasele de la Pietrosita

Cateva imagini reprezentative vor sã ilustreze bogatul fond arhitectural al Pietrositei, pãstrat relativ intact, care creeazã acea atmosferã tonicã, relaxantã si usor idilicã a unei veritabile statiuni, ce beneficiazã si de caracteristicile microclimatice benefice ale zonei.

Astãzi casele din Pietrosita aratã cu totul altfel. Mai incãpãtoare, arãtoase, pe un nivel sau douã, aliniate, dand localitãtii aspect de urbe. Vizitatorii le admirã, iar pietrositenii se mandresc cu ele. Magaziile si grajdurile sunt din piatrã luatã de pe vadul Ialomitei. Era obiceiul ca portile de la intrarea in curte sã fie monumentale, cu stalpi sculptati si acoperisuri din sindrilã.

La Pietrosita existã un patrimoniu arhitectural bogat, continand clãdiri care sunt inscrise in Lista monumentelor istorice a Ministerului Culturii si Cultelor, cum sunt biserica din Joseni, casele memoriale si muzeele. Vechimea si continuitatea asezãrii este doveditã de existenta unor situri arheologice incepand cu secolul al VIII-lea. Punerea in valoare a acestui patrimoniu necesitã investitii in lucrãri de consolidare si restaurare.

Interiorul caselor traditionale este simplu, dar dichisit, de bun simt. Un interior primitor, cu sobã din caramidã, cu plitã si cuptor; sub vatra plitei si sub cuptor cu douã firide, unde se aranjeazã lemnele. Localnicii le numesc “subfiride”. Patul din lemn este dotat cu “saltea” de fan sau otava, uneori si foi de porumb (pãnusi), spintecate in suvite longitudinale. Pe peretele de de-a lungul plitei se aseazã “vãsarul”: o ramã de lemn cu mai multe curmezisuri, in care se infig cuie sau carlige de cuier in care se agatã vasele de bucãtãrie. Pe un colt accesibil al camerei se pune “coltarul”, un dulãpior in formã de prismã dreaptã cu baza un triunghi. Acesta nu este inchis decat in fatã, cu usa, pe celelalte douã fete peretii inchid dulapul. Masa rotundã, joasã, are trei picioare si scaunelele acesteia completeazã mobila. Masa are, intr-o margine, un inel de care se agatã, intr-un cui anume, atunci cand nu este folositã.

Casele traditionale din Pietrosita sunt locuinte simple, alcãtuite din camera de fiecare zi si "casa mare" - camera din fatã. Pe toatã lungimea casei, intotdeauna asezatã spre miazãzi, se aflã prispa, in cele mai multe cazuri deschisã sau cu parmalac. Intre cele douã camere se aflã tinda si celarul. Din celar, pe o deschizãtura in tavan, se patrundea in podul casei, unde se pãstra porumbul stiuleti si oalele cu unturã pe perioada iernii. Pentru varietate, pe toatã lãtimea tindei, la unele case iesea in afarã un cerdac, exact deasupra garliciului pivnitei.

Unii mai bogati sau mai gospodari mai aveau si o masã mare, infundatã pe laturi (bufet, dulap) in care se pãstreazã mancarea. In celar este tronul cu mãlai, scara pentru pod, butoiul cu tuicã, tiva.

In “casa mare” se aflã unul sau douã paturi, mereu asternute cu cele mai bune macaturi, cu perne brodate sau "alese"; pe pereti sunt prinse velinte. Tot aici se tin lada de zestre si dulapul. Sub "casa mare" se gãseste, de regulã, beciul.

Arhitectura caselor de locuit, ca elemente determinante si mediu fundamental de viatã pentru sateni, ocupã un loc foarte important si prezintã, pentru Pietrosita, mai multe tipuri constructive.

Tipul arhaic

Este casa cu o singurã incapere (monocelularã), cu peretii din barne rotunde, tencuite, care in partea de est au o cãmarã ingustã, pentru depozitarea si conservarea produselor alimentare; starea bunã, in general, de conservare a acestora ca si ineditul constructiei, pot fi elemente determinante in alegerea acestora pentru turismul rural, evident cu amenajarea instalatiilor sanitare si cu practicarea unui anume tip de turism – familial, limitat ca numãr de persoane.

Casele cu douã camere

Casele cu douã camere, cu intrãri separate, in care una dintre odãi este pentru locuit, iar cealaltã ca spatiu de depozitare, au de obicei soclu de piatrã, solutie constructivã impusã de terenul in pantã al Pietrositei, ca si de ocupatiile dominante, care transformã spatiul de preparat alimente, deci nu apar probleme; dacã interiorul se pãstreazã intact (mobilier, textile, organizarea spatiului), efectul este cu atat mai pozitiv, putandu-se incadra la ferme agro-turistice.

Casele de tip evoluat

Casele de tip evoluat, cu soclu din piatrã si douã nivele, dominã pe alocuri sau sunt izolate pe pantele dealurilor, dand acea senzatie de armonie dintre arhitectura satelor si natura inconjuratoare; aceste case au la parter pivnite incãpãtoare, o salã lungã, decoratã cu traforuri diverse, incãperi mari si bine luminate. La etaj, una dintre camere – mare si luminoasã – este amenajatã ca un fel de "salon" cu mobilã rusticã si unele elemente de facturã urbanã. Acest aspect este dominant la Pietrosita, unde existã un aflux mare de vizitatori sezonieri, deci adaptari de tip urban, insã aceste adaptãri nu modificã tipul structural de bazã. Solutia folosirii acestor clãdiri pentru turism este optimã, casele fiind mari, cu locuinte aerisite si luminoase, cu anexe potrivite, care se pot include criteriilor de clasificare pentru pensiuni. Aici, ca si la tipurile constructive mentionate anterior, sunt necesare insã amenajãri pentru instalatii sanitare si dotãrile respective.

Locuintele agro-pastorale

Locuintele agro-pastorale din zona montanã a Pietrositei (stanele, odãile sau sãlasele) nu pot constitui elementul propriu-zis in turismul ecologic, insã pot constitui nucleul unor amenajãri traditionale, cu investitii minime, ca fermelor agro-turistice de 1…3 stele.

Arhitectura specificã Pietrositei

Arhitectura specificã Pietrositei este o imbinare a elementelor muntenesti cu cele ardelenesti ornamentate. Noile planuri de urbanism, chiar dacã nu prevãd obligatia utilizãrii excesive a anumitor materiale de constructie, includ obligatia de pãstrare a specificului local, de combinare a pietrei si lemnului.

Influentele ardelenesti se observã atat in arta pridvorului - prispa cu balustradã si stalpi, cat si in etajarea caselor - parterul construit din piatrã si etajul din barne de lemn imbinate intre ele.

Pietrosita este o localitate in care conservarea traditiilor specifice mai poate fi incã sprijinitã, atat prin mentinerea specificului de viatã pãstrat in formele traditionale, indeosebi prin arhitecturã, cat si prin promovarea unui tip pozitiv de valorificare a lor, complex si benefic, in cazul de fatã turismul rural, ecologic si cultural organizat, cu toate implicatiile lui. Se poate spune cã Pietrosita este o asezare de tip agro-pastoral, in care gospodaria sãteascã, tipul, structura si organizarea au caracteristici proprii, determinate de ocupatiile dominante, de pozitia geograficã, de existenta mestesugurilor etc.

Locuinta este aici un mediu determinant si fundamental de existentã a sãteanului, iar situarea localitãtii pe mari trasee istorice si turistice, ca si apropierea muntilor – cu un potential turistic nelimitat – permite ca multe gospodarii sã indeplineascã normele in vigoare cerute pentru pensiuni si ferme agro-turistice, inclusiv cele privind asigurarea unei alimentatii naturale, cu produse din gospodariile proprii, dat fiind cã se mai mentin incã pãstoritul, si cultivarea unor plante alimentare.

In ansamblul ei, localitatea Pietrosita apare ca "un mic Tirol", iar bogatul fond arhitectural (secolele XVII – XX) ii conferã un aspect cu totul special in judetul Dambovita. Este un etalon pentru omologarea in agroturism, avand atat conditiile naturale, cat si cele materiale si socio-culturale bune in acest sens.

In cuprinsul localitãtii existã o casã memorialã legatã de revolutia de la 1848, o bisericã monument istoric din 1765 apartinand epocii post– brancovenesti si un muzeu sãtesc, cu piese deosebit de valoroase si reprezentative. Prin pãstrarea intactã a fondului arhitectural (in centrul comunei, dar si in zonele secundare) este o realã rezervatie etnograficã si arhitectonicã «in situ». De altfel, localnicii au constituit o fundatie in acest scop care se cheamã sugestiv "Renasterea Pietrositei Ruralia".

Realitãtile locale au determinat reprezentantii fundatiei locale "Ruralia" la o actiune de a declansa procedura de stabilire a statutului de rezervatie de arhitecturã ruralã pentru arealul de zonã centralã al Pietrositei conservat in forme autentice si cu putine interventii care sã ducã la deprecierea fondului arhitectural.

Autoritãtile centrale au reactionat prompt la initiativa localã sprijinitã si de autoritãtile departamentale si din anul 2004, prin Ordin al Ministrului Culturii si Cultelor, Pietrosita are statut de zonã protejatã.

In prezent sunt in curs de clarificate modalitatile de interventii si construire, care sã facã precizãrile legate de posibilitãtile in care proprietarii isi pot valorifica patrimoniul detinut.