top of page

TRADITII SPECIFICE

TRADITII POPULARE LA PIETROSITA

Zona comunei Pietrosita este bogatã in frumuseti naturale, cu asezãri vechi, statornice si de o frumusete aparte, locuri unde monumentele de arhitecturã traditionalã incã mai apar compact, ca zone pãstrate "in situ" si a cãror mentinere constituie o necesitate absolutã. Etnografia si arta popularã din aceastã zonã, unitare si specifice, se leagã nemijlocit de mediul natural, de existenta  asezãrilor incã din secolul al XV-lea, de permanenta unei vieti pe care o mãrturisesc si azi multe si variate forme ale culturii materiale si spirituale populare.

 

Se poate afirma cã aceastã zonã este regiunea din nordul judetului Dambovita, cu asezãri constituite pe vãile raurilor Ialomita si Dambovita, deci sate de deal si de munte. Toate aceste sate au elemente comune civilizatiei si culturii populare, manifestate plenar in sistemul de organizare internã a satelor, in ocupatii, creatii artistice, datini si obiceiuri.

O cãlãtorie in lungul raului Ialomita, mergand in amonte, este pentru orice drumet o cãlãtorie inapoi in istorie. Aici, in dealurile impãdurite de la poalele Carpatilor, romanii au gãsit adãpost de-a lungul veacurilor. Fugind din calea vitregiilor istoriei, din calea migratorilor pãgani ai intunecatului Ev Mediu, romanii si-au gãsit adãpostul si hrana intre dealuri ascunse, pe plaiuri montane, pe cursul unei ape curgãtoare. In astfel de locuri ferite s-a format poporul roman, cu datinile si obiceiurile sale, cu limba si gandirea sa.

 

Dar dincolo de farmecul istoric, pe care il degajã satele pierdute pe malurile Ialomitei, zona oferã cãlãtorului peisaje mirifice, privelisti incantãtoare, precum si o multime de locuri unice in tarã, menite sã starneascã interes si curiozitate, sã umple in modul cel mai plãcut un week-end de hoinar.

ISTORIE SI TRADITII PE VALEA IALOMITEI

In satele din zona Pietrosita conservarea traditiilor specifice mai poate fi incã sprijinitã, atat prin mentinerea specificului de viatã pãstrat in formele traditionale (indeosebi prin arhitecturã), cat si prin promovarea unui tip pozitiv de valorificare a lor, complex si benefic, in cazul de fatã turismul ecologic si cultural organizat in mediul rural, cu toate implicatiile lui. Cele douã vãi au numeroase asezãri de tip agro-pastoral, in care gospodãria sãteascã, tipul, structura si organizarea au caracteristici proprii, determinate de ocupatiile dominante, de pozitia geograficã a satelor si de existenta mestesugurilor. 

Unele dintre satele din zona Pietrosita au aproximativ o evolutie asemãnãtoare, raportatã la mediul natural si la ocupatii, cu diferentieri in ceea ce priveste vatra satului: fie naturalã, nemodificatã de cateva secole, dezvoltatã pe vãile apelor, fie pe culmi. Alte sate, asezate in zonele depresionare sunt dispuse pe spatii largi sau pe pantele dealurilor, fie apar sub forma satelor rãsfirate pe familii sau pe "multe vãi, ulite si cãtunase". Bogata retea de drumuri si poteci demonstreazã schimburile comerciale intense, atat in spatiul judetului Dambovita, cat si cu Transilvania, ca si permanenta transhumantei.

OCUPATIILE DOMINANTE

Situatã in zona montanã si subcarpaticã, Pietrosita are economie de traditie, bazatã pe cresterea animalelor de tot felul, pãstorit (existau suhaturi intinse, turme de oi, cirezi de boi si vaci pe dealurile si muntii din jur), prelucrarea lemnului, prelucrarea pietrei, tesutul covoarelor etc.  Ca si in trecut, si acum mestesugurile sãtesti sunt fãcute de oameni priceputi, iscusiti - tamplari, rotari, fierari, dulgheri, cojocari mestesuguri reprezentate la Muzeul etnografic din Pietrosita cu scule si obiecte vechi.

 

Fiind o zonã cu multã industrie casnicã textilã era necesar sã existe si masini pentru prelucrarea produselor din lanã. Existau, de exemplu, la Pietrosita pive (darste) la moara lui Lice Ion Diaconescu si Costicã Manolescu, darace de lanã si ursitori la care veneau si locuitorii din comunele invecinate (Moroeni, Buciumeni) care lucrau cu sãptãmanile in cadrul "sezãtorilor" organizate, mai ales in perioadele reci ale anului.

In arta popularã Pietrosita exceleazã in productia de covoare cu diferite motive: "rotite pe negru", "Romania", "roata" etc. nu doar pentru folosinta localnicilor, ci mai ales pentru schimb, in special cu Muscel, Brasov si zonele de ses ale judetului Dambovita. De altfel, in prima jumatate a secolului XX la Pietrosita au apãrut negustorii de covoare, "covorarii" cum li se mai spunea, care aveau locuri permanente de expunere la Bucuresti, Constanta, Galati, Iasi, Ploiesti si Brasov.

 

Dupa 1944 un grup de mesteri ai tesutului de covoare au hotãrat sã punã capãt intermediarilor, adicã negustorilor de covoare, si sã infiinteze Cooperativa de Covoare "Arta Popularã".

 

La inceput functiona numai intr-o singurã camerã, cu 6…8 rãzboaie de tesut si circa 20 de tesãtoare. Dupã multi ani Cooperativa intra intr-o nouã organizare cu alte cooperative din judet cu profil asemãnãtor. Aceasta are sediul central la Targoviste si sectii la Pietrosita, Buciumeni, Runcu, Bãrbuletu, Mãgura si Moroeni.

Se creazã aici covoare tip "Carpati" in rãzboaie de 2-3 persoane cu modele specifice zonei, cu motive din alte regiuni ale tãrii si covoare in gherghef cu modele oltenesti, foarte cãutate peste hotare. Cooperativa colaboreazã cu artisti de la Fondul Plastic din Bucuresti cu ajutorul cãrora participã la expozitii din tarã si din strãinãtate - Chicago, New-York, Moscova, Milano, Lepzig etc.

 

Dupã 1990 productia de covoare tesute manual a fost intr-un continuu declin, ajungandu-se in 2002 la oprirea oricarei activitati de productie.

 

Totodatã, in perioada comunistã in Pietrosita au existat mai multe sectii de prestãri servicii ale Cooperatiei de Consum - croitorie, tricotaje-lenjerie, frizerie, cismãrie, tamplãrie, foto, rotãrie, tapiterie, rame-geamuri, sifonãrie, laborator de cofetãrie, cojocãrie si reparatii aparate radio TV.

ORGANIZAREA GOSPODÃRIILOR SÃTESTI

Gospodãria sãteascã este aici mediul determinant si fundamental de existentã a sãteanului, iar situarea satelor pe mari trasee istorice si turistice, ca si apropierea muntilor – cu un potential turistic nelimitat – permite ca multe gospodãrii sã indeplineascã normele in vigoare cerute pentru pensiuni si ferme agro-turistice, inclusiv cele privind asigurarea unei alimentatii naturale, cu produse din gospodãria proprie, dat fiind cã se mai mentin incã pãstoritul, cresterea animalelor in general, si cultivarea unor plante folosite in alimentatie.

​

Gospodãriile sãtesti, tipurile acestora, structura si organizarea internã, au caracteristici aparte, determinate de ocupatiile dominante, de pozitia geograficã a satelor, de specializarea lor in mestesuguri sau comert. Se disting, astfel, in zona Pietrosita, urmãtoarele tipuri de gospodãrii:

  • gospodãrii agro-pastorale;

  • gospodãrii pomi-viticole combinate cu cele agro-pastorale, unde cerintele economice au impus realizarea unor constructii specifice (pivnite, cuptoare, instalatii de prelucrare, adãposturi);

  • gospodãrii specializate in diverse mestesuguri, cu anexe specifice (Drãgãiesti - olãrit, Runcu, Brebu si Valea-Leurzii pentru prelucrarea lemnului, sau Pietrosita pentru tesut covoare);

  • gospodãrii in care apar anexe pentru practicarea vãrãritului (Pietrosita) sau tesutul textilelor (Pietrosita, Moroieni, Voinesti, Cobia, Raul Alb);

  • asezãrile pastorale din munti pot fi incluse categoriei de mai sus, dat fiind cã amenajãrile pastorale de bazã (in primul rand stanele) pãstreazã aceeasi organizare ca mod de desfãsurare a activitãtilor proprii, ca inventar si sistem de preluare a produselor animaliere.

In partea a doua sunt comemorate trei personalitãti literare locale: Mircea Horia Simionescu, Iulian Mãrculescu si Ion Enescu-Pietrosita, scriitori care au lãsat o mostenire importantã pentru meleagurile dambovitene. Despre acestia fac vorbire Emil Stãnescu, Ion Iancu Vale si Constantin-Vicu Voicu, precum si un bun prieten de familie Piti Constantinescu. Doamna profesoarã Olguta Panturoiu recitã un frumos poem compus in memoria celor dispãruti. Prezintã un interesant eseu si doamna Iuliana, fiica regretatului scriitor Iulian Mãrculescu.

​

La sfarsitul intalnirii literare cei prezenti impreunã cu doamna Dorina Simionescu se deplaseazã la Casa Mircea Horia Simionescu din Pietrosita. Impresionantã aceastã ceremonie, locul, placa memorialã si casa strãjuitã de un copac de o inãltime coplesitoare, precum si grija oficialitãtilor locale de a cinsti memoria unei pesonalitãti marcante a localitãtii Pietrosita.

Intreg alaiul se retrage apoi la Muzeul Etnografic “Dumitru Ulieru” unde, pentru cateva ore, se consumã un adevãrat regal al spiritualitãtii. In acest cadru, scriitorul Alexandru Manafu si-a lansat volumul de prozã "Picãturi de suflet, pulbere de stele". Poezia si muzica s-au prins aici intr-un dans superb.

​

Nu au lipsit de la "Toamna literarã pietrositeanã", eveniment marcant organizat de  Fundatia “Renasterea Pietrositei Ruralia" si Primãria Pietrosita, premiile pentru vocatie, creatie si expresie literarã.

 

Acestea au fost inmanate poetilor Vasile Oneatã si Constantin Predescu din Lunguletu, scriitorului Alexandru Manafu din Targoviste si publicistului Stefan Doru Dãncus.

Prezidiul gazdelor se retrage pentru a face loc juriului scriitorilor. Conferentiazã Mihai Stan, presedintele Societãtii Scriitorilor Targovisteni, Ion Iancu Vale, Constantin Vicu-Voicu si profesorul doctor George Coandã, scriitor, jurnalist, istoric al culturii si civilizatiei, promotor cultural.

 

Sunt prezente personalitãti ale vietii culturale dambovitene si nu numai: Alexandru Manafu, eseistul Emil Stãnescu, poetul Vali Nitu, istoricul Victor Petrescu, scriitorul Florea Turiac, folcloristul Ion Bratu, poetul octogenar Constantin Stoica, poetul George Canache, scriitoarea Delia Stãniloiu, prozatorul Corin Bianu.

 

Nu in ultimul rand, a fost prezent poetul Sebastian Drãgan, reprezentantul postului de televiziune privat MDI TV din Targoviste, venit special cu un operator pentru a filma evenimentul. Invitate de onoare: doamnele Dorina Simionescu si Orita Mãrculescu.

"Toamna literarã pietrositeanã" nu mai este de mult doar o intamplare. A devenit o scoalã, o Agora, de unde cei care vin, pleacã pãtrunsi de experientã, acumuland entuziasm, dorinte de a aseza sãmanta celor petrecute la Pietrosita in alte locuri ale tãrii.

​

Festivitatea se deschide cu Rugãciunea Incepãtoare, dupã care se intrã in sala de sedinte, la care participã doar invitatii si grupul de conducere al fundatiei, formatiile artistice si grupurile de copii ocupã deja camerele muzeului. Manifestarea debuteazã la biblioteca sãteascã, unde, sub egida "Clopotelul literar", in prezenta unui public numeros, a catorva zeci de elevi ai Scolii "Sfantul Nicolae" sunt lansate volume de versuri pentru cei mici. "Cu lunile prin targ alunecand" semnat Constantin Voicu si "Prietenii mei dragi", de Alex Valcu. Apoi, copiii, membri ai Cenaclului "Mirabila Sãmantã" prezintã un grupaj liric, alcãtuit din propriile creatii.

TOAMNA LITERARÃ PIETROSITEANÃ "MIRCEA HORIA SIMIONESCU"

"Toamna literarã pietrositeanã Mircea Horia Simionescu” este un eveniment local marcant, organizat de  Fundatia “Renasterea Pietrositei Ruralia" si Primãria Pietrosita.

Evenimentul a devenit deja o traditie. Ajuns la a XIII-a editie, este o emblemã a lucrului bine fãcut, a cutezantei spre o viatã adevãratã. Prof. dr. Radu Negoescu, presedintele Fundatiei "Renasterea Pietrositei - Ruralia", ca de fiecare datã, are grijã ca totul sã se desfãsoare dupã retete bine calculate. Este sprijinit, intotdeauna, de colaboratorii sãi apropiati, ing. Nicolae Posta, prim-vicepresedinte al Fundatiei Ruralia, poetul Constantin Voicu si mai tanãrul Dani Comãnitã, fãrã sã-i mai luãm in calcul pe oamenii de spirit ai Pietrositei, pe minunatii creatori de literaturã.

 

Prezent intotdeauna este si primarul comunei, profesorul Leonard Dicu, prins si el in aceastã vrajã a sensibilitãtii umane. Spiritualitatea, cultura, sunt recomandate in doze usoare, dar suficiente pentru a incãrca cu energie pozitivã sufletele si mintea iubitorilor de poezie.  

Anchor 1

PORTUL POPULAR LA PIETROSITA

Costumul popular de Dambovita nu este in afara specificului general al altor zone ale Romaniei si ocupã un loc de seamã in ansamblul portului popular romanesc. Piesele costumului popular erau confectionate in casã, ansamblul fiind bine definit prin componenta sa, respectiv cãmasã cu altitã, ie cu poale separat, maramã, fotã, brau, bete, scurteicã, zeghe, pieptar, cojoc, coltuni, opinci si pantofi.

Costumul traditional femeiesc este alcãtuit din:

 

  • ie (bluzã) din panzã finã sau panzã topitã albã tesutã in casã, decoratã cu diferite modele cusute in rauri de cele mai ingenioase combinatii, intr-o singurã culoare: alb, rosu, galben sau negru;

  • poale (fustã) din panzã sau panzã topitã albã decoratã in partea inferioarã cu aceleasi motive prezente si pe ie;

  • fota se infãsoarã peste poale si se incinge apoi cu betele; fotele create la Pietrosita au o elegantã aparte, izvorãsc parcã din trupul mlãdios al femeilor;

  • pe cap poartã maramã (esarfã), obiect decorativ din componenta costumului popular, tesutã din fibre subtiri de bumbac sau mãtase naturalã atat de finã, atat de vaporoasã, incat este gata sã se rãsfire in aer.

La Pietrosita conservarea traditiilor specifice poate fi remarcatã, atat prin mentinerea specificului de viatã pãstrat in formele traditionale, indeosebi prin arhitecturã, cat si prin promovarea unui tip pozitiv de valorificare a lor, complex si benefic, in cazul de fatã turismul rural, ecologic si cultural organizat, cu toate implicatiile acestuia.

Costumul de bãrbat este alcãtuit din:

 

  • camasã albã, din aceeasi panzã finã, cusutã la poale si la guler, ca si la manecile largi, cu motive populare;

  • vestã din dimie (tesãturã din lanã) neagrã sau maro sau pieptar cu motive populare;

  • pantaloni albi, largi la costumele de sãrbãtoare si stramti (itari) la costumele de purtare;

  • brau rosu din dimie;

  • pe cap bãrbatii poartã pãlãrie sau cãciulã.

 

Atat bãrbatii, cat si femeile purtau opinci, iar cei care isi permiteau, pantofi negri fara siret. Aceste costume dau o stare de adoratie, pentru ca sunt ivite din dor, din spatiul montan, ondulat in care trãiesc pietrositenii.

STARE DE FAPT

Pentru prima oarã de cand este primar, Leonard Dicu se confruntã cu lipsa de fonduri datoratã unui paradox unic: Pietrosita este mare, frumoasã si cu locuitori bogati, dar nu are agenti economici. "Din cateva magazine sãtesti si o carciumã nu ai de unde sã scoti bani!", se vaitã primarul. La Pietrosita ocupatiile traditionale au dispãrut de mult. Sitã de fag si brad pentru invelitul caselor nu mai fabricã nimeni. Mestesugul care a dat numele comunei (pietrosita - piatrã si sitã) a rãmas doar o amintire. O altã indeletnicire traditionalã, cea legatã de tesutul covoarelor, s-a stins de mult innabusitã de avalansa de covoare turcesti.

"Covoarele confectionate la Pietrosita erau renumite in Muntenia. Veneau oameni tocmai de la camp sã le cumpere. Aveau un specific al zonei si un colorit viu. Acum, doar bunicile noastre isi mai amintesc de acest mestesug traditional!" povesteste Iuliana Ciobotaru, viceprimarul localitãtii. Consiliul Local intentioneazã sã reinvie traditia confectionãrii covoarelor, insã lucrurile se miscã greu. Mestesugul trebuie reinvãtat si mai ales trebuie starnitã din nou pasiunea pentru aceastã indeletnicire. Intre trecutul artistic si prezentul sec existã o rupturã care necesitã rãbdare si timp pentru a fi inlãturatã.

bottom of page