Relieful

Pietrosita este asezatã la poalele muntilor Bucegi in fasia internã a Subcarpatilor Ialomitei dinspre miazanoapte spre zona subcarpaticã si este inconjuratã dinspre rãsãrit si apus de dealuri subcarpatice inalte, acoperite altãdatã cu pãduri de brad si fag panã la poale, dar care mai pastreazã si astãzi culmile impãdurite.

Formatiuni de relief

Trecerea de la zona de munte la cea subcarpaticã, in care se gãseste Pietrosita pe prima treaptã, se reliefeazã atat in compozitia solului cat si in formele de relief. De la conglomeratiile de calcar se trece la formatiunile de marne si gresii. Inãltimile scad cu 400…500 m si, o datã cu ele, pãdurile de fag se rãresc in avantajul terenurilor despãdurite, a pãsunilor si a livezilor de pomi.

Altitudine

Se trece de la ultima culme inaltã din Bucegi (Mãgura 1454 m) la o serie de dealuri inalte de 800…900 m, peticite cu pãduri si pãsuni. Pietrosita este situatã la altitudinea de 650 m in zona subcarpaticã, pe treapta de sus a acestei zone. Aici Subcarpatii sunt alcãtuiti din depozite pliocene si paleogene. Aproape toatã gama formatiunilor este cutatã intr-o succesiune latitudinalã de anticlinale puternic faliate.

Fenomene de alunecare

Nota dominantã a reliefului rezidã din fenomenele de alunecare, datorate argilei si cele de eroziune torentialã, care scot din circuitul agricol suprafete apreciabile de teren. Valea Ialomitei este stramtã in zona muntoasã, abia de la Pietrosita incepe sã se largeascã fãcand loc satelor sã se aseze de o parte si de alta a raului.

Muntii

Cea mai veche si mai inaltã unitate de relief, situatã in partea de nord a comunei Pietrosita, este formatã de muntii Leaota si muntii Bucegi, complet diferiti ca structurã geologicã si infãtisare. Masivul Leaota este alcãtuit predominant din sisturi cristaline cu pante domoale si culmi rotunjite. Vãile sunt puternic adancite, insotite de versanti cu inclinare moderatã, avand inãltimile cele mai mari in varful Leaota, 2133 m.

Masivul Bucegi, alcãtuit predominant din gresii si conglomerate si numai partial din calcare, are inãltimi frecvente peste 2000 m: varful Omul 2505 m, varful Doamnele 2402 m, varful Bãtrana 2181 m. Este bine marcat in ansamblul peisajului carpatic prin abrupturile sale marginale, ce pun in evidentã flancurile externe prin varietatea reliefului sãu. Alternanta de gresii, marne si conglomerate, neuniformitatea litologicã a conglomeratelor au conditionat aparitia prin dezagregare si eroziune diferentialã, a unui relief rezidual de turnuri si coloane ce iau forme dintre cele mai bizare, cele mai cunoscute fiind Babele si Sfinxul.

In bazinul superior al Ialomitei dominã relieful carst, abrupturi, hornuri (Hornurile Tapului), doline, chei (Horoabele, Ursilor, Pesterii, Tãtarului, Zãnoagei, Orzei) si pesteri (Ialomitei). Relieful structural este evidentiat prin suprafetele structurale, abrupturi, brine si polite structurale. In bazinul superior al Ialomitei sunt localizate, de asemenea, numeroase urme ale glaciatiunii cuaternare: circurile de sub Mecetul Turcesc si de la obarsia vãii Sugãrilor, vãi glaciare.

Dealurile

Dealurile subcarpatice alcãtuiesc cea de-a doua treaptã de relief si depresiunile subcarpatice cea de-a treia treaptã de relief a comunei Pietrosita. Din punct de vedere geologic, subcarpatii sunt alcãtuiti din depozite paleogene la nord si neogene la sud. Aproape toatã gama formatiunilor este cutatã intr-o succesiune latitudinalã de sinclinale si anticlinale puternic faliate.

Subcarpatii Ialomitei formeazã treapta colinarã inaltã din zona Pietrosita. Sunt alcãtuiti dintr-o asociere de dealuri si depresiuni, acestea din urmã fiind generate de eroziunea diferentialã si dispuse in lungul vãilor principale.

Un prim aliniament il formeazã Subcarpatii interni, alcãtuiti din flis cretacic si paleogen, in care se dezvoltã pinteni prelungi cu inãltimi de 800…900 m, situati la baza masivelor Bucegi si Leaota. In lungul vãilor apar primele depresiuni de contact: Pietrosita- Moroieni pe Ialomita si Runcu pe Ialomicioara.

La sud de Pietrosita apare o succesiune de dealuri si depresiuni: Dealul Miclosanilor (800 m), Dealul Mare, Platul Sarnei, Depresiunea Bãrbuletu-Raul Alb si Depresiunea Bezdead. Alternanta gresiilor, marnelor si argilelor puternic cutate, a sinclinalelor si anticlinalelor fac ca eroziunea sã fie intensã si procesele de versant foarte active. Dealurile subcarpatice se terminã prin denivelãri de 40…60 m, intrerupte in dreptul vãilor mari de golfuri de campie care pãtrund dinspre sud printre acestea.

In cadrul zonei comunei Pietrosita existã o serie de areale in care se remarcã diverse tipuri de procese geomorfologice cu diferite grade de impact in dezvoltarea acestui spatiu. Este vorba de degradãri de teren, precum alunecãri, eroziune linearã, cu formare si adancire de ravene si ogase, rezultate ale activitãtii umane, cum sunt defrisarea unor areale forestiere, suprapãsunatul, incãrcarea versantilor cu gospodãrii (a doua rezidentã, cabane, vile turistice). Nota dominantã a reliefului o dau fenomenele de alunecare si de eroziune torentialã, care scot din circuitul agricol suprafete apreciabile de teren. In acest caz se cuvin o serie de mãsuri de gestionare a degradãrilor de teren deja existente si de evaluãri ale arealelor de risc, unde existã conditii de aparitie a acestora.